AMPICILINA capsule

• Compoziţia preparatului 1 capsulă conţine:
  • substanţe active: ampicilină trihidrat (în recalcul la ampicilină anhidră) 250 mg sau 500 mg.
• substanţe auxiliare: amidon de porumb, stearat de magneziu, talc.
• Descrierea preparatului:
  • Aspectul exterior al capsulei: capsule operculate de formă cilindrică, cu capete emisferice, cu suprafaţa netedă şi lucidă-opac, numărul capsulei 1 şi 0 corespunzător pentru dozele 250 şi 500 mg ampicilină.
  • Culoarea capsulei: corpul – galben şi capacul – roşu (pentru doza 250 mg ampicilină), şi corpul – roşu şi capacul – cenuşiu (pentru doza 500 mg ampicilină).
  • Aspectul conţinutului din capsulă: granule sau granule cu amestec de pulbere albă sau albă cu nuanţă slab gălbuie, cu gust amar şi miros slab specific.
• Proprietăţi farmacologice:
• Proprietăţi farmacodinamice: Ampicilina este un antibiotic din grupa penicilinelor semisintetice cu spectru larg de acţiune. Are acţiune bactericidă datorită inhibiţiei sintezei peretelui bacterian. Este activ faţă de bacterii aerobe gram-pozitive: Staphylococcus spp. (cu excepţia producătorilor de penicilinază), Streptococcus spp., Enterococcus spp., Listeria monocytogenes; bacterii aerobe gram-negative: Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis, Escherichia coli, Shigella spp., Salmonella spp., Bordetella pertussis, Haemophilus influenzae.
• Proprietăţi farmacocinetice: Ampicilina se distruge sub acţiunea penicilinazei. Acidorezistentă. În tractul gastrointestinal se absoarbe 30-40 % din doza administrată. Cmax în plasmă se determină peste 1,5-2 ore. 10-30 % din doza administrată se cuplează cu proteinele plasmatice. Ampicilina se distribuie în majoritatea organelor şi ţesuturilor. Pătrunde prin bariera placentară, greu trece bariera hematoencefalică. În cazul inflamării membranelor cerebrale, permeabilitatea barierei hematoencefalice creşte brusc. Practic nu este supusă biotransformării. Se elimină preponderent cu urina în forma activă, parţial prin bilă.
• Indicaţii terapeutice: Infecţii cu microorganisme sensibile la ampicilină: infecţii ale organelor ORL, infecţii bronhopulmonare, infecţii acute şi cronice ale căilor urinare, infecţii ale tractului gastrointestinal (inclusiv salmoneloză, colecistită), infecţii ginecologice, infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi.
• Doze şi mod de administrare: Dozele se determină individual în dependenţă de gravitatea bolii, localizarea infecţiei şi sensibilitatea agentului patogen. Intern. Adulţi: câte 250-500 mg de 4 ori pe zi. Copii: 100 mg/kg/24 ore. Copiilor cu greutatea corporală până la 20 kg se indică câte 12,5-50 mg/kg/24 ore. Durata tratamentului depinde de localizarea infecţiei şi evoluţia bolii. Doza nictemerală maximă pentru adulţi – 4 g.
• Contraindicaţii: Hipersensibilitatea faţă de peniciline, cefalosporine şi carbapeneme; dereglări grave ale funcţiei ficatului, mononucleoza infecţioasă.
• Reacţii adverse: Reacţii alergice: urticarie, eritem, edem Quincke, rinită, conjunctivită; rar – febră, artralgii, eozinofilie; foarte rar – şoc anafilactic. Din partea tractul gastrointestinal: greaţă, vomă, diaree, disbacterioză intestinală, colită pseudomembranoasă provocată de C.difficile. Efecte, cauzate de acţiunea chimioterapică: candidoza cavităţii bucale, candidoză vaginală.
• Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare: La persoane sensibilizate poate provoca reacţii alergice şi anafilactice. Se recomandă efectuarea probei alergice cutanate. Pacienţilor cu dereglări ale funcţiilor renale este necesară ajustarea regimului de dozare în corespundere cu valorile clearance-ului creatininei. În cazul utilizării dozelor mari la bolnavi cu insuficienţă renală este posibilă acţiunea toxică asupra SNC. În cazul utilizării ampicilinei la bolnavi cu septicemie este posibilă reacţia de bacterioliză. În timpul tratamentului cu ampicilină este necesar controlul sistematic al funcţiilor rinichilor, ficatului şi tabloului sângelui periferic. Pe durata tratamentului cu ampicilină se poate determina creşterea tranzitorie a transaminazelor hepatice, LDH, fosfatazei alcaline şi creatininei, rezultatul fals pozitiv al testului glucozuric şi reacţia Coombs fals pozitivă. Sarcina şi lactaţia Administrarea ampicilinei în perioada de sarcină şi lactaţie se efectuează conform indicaţiilor stricte după o evaluare minuţioasă a corelaţiei beneficiu-risc pentru mamă şi făt sau nou-născut. Pe durata tratamentului se va sista alăptarea la sân.
• Interacţiuni: Probenecidul, în cazul utilizării concomitente cu ampicilină, micşorează eliminarea ei renală, ca rezultat se măreşte concentraţia plasmatică a ampicilinei şi creşte riscul dezvoltării acţiunii toxice. Alopurinolul creşte riscul reacţiilor cutanate. Antacidele, glucozamina, laxativele diminuează absorbţia ampicilinei, iar acidul ascorbic o măreşte. În cazul utilizării concomitente a ampicilinei cu contraceptivele orale se determină scăderea eficacităţii lor, posibil datorită diminuării circulaţiei estrogenilor în ficat.
• Prezentare şi ambalaj: Сapsule 250 mg şi 500 mg. Câte 10 capsule în blistere. Câte 2 blistere în cutie individuală.
• Păstrare: A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura 15-25ºC. A nu se lăsa la îndemâna copiilor.
• Termen de valabilitate: 3 ani. A nu se utiliza dupa expirarea termenului de valabilitate înscris pe ambalaj.