Articole

Oxibutinin - Ce este incontinența de urină și cine suferă de ea?

18 februarie 2014 16:45:21

Incontinența urinară este eliminarea accidentală sau involuntară de urină. Sau o altă definiție mult mai înțeleasă este pierderea de urină pe cale naturală în loc nepotrivit și la timp nepotrivit. Este o situație neplăcută, care poate fi întâlnită atât de femei, cât și de bărbați, în principiu indiferent de vârstă. Totuși la bărbați și la copii este mult mai rară.

 

Conform statisticelor medicale una din trei femei suferă de incontinență urinară. La bărbați aceasta cel mai frecvent este asociată cu o patologie a prostatei, iar la copii se întâlnește preponderent sub formă de enurezis (pierderea de urină în timpul somnului).

Cauzele incontinenței de urină

Cauzele incontinenței sunt diferite, în dependență de tipul său. Incontinența urinară de efort este urmare a unei deficiențe a sfincterului vezicii urinare sau al uretrei, care se produce fie ca urmare a deplasării unghiului de inserție a uretrei la colul vezicii urinare, fie ca rezultat al pierderii capacității contractile a sfincterelor respective, care nu mai sunt în stare să închidă strâns uretra. Printre cauzele favorizante ale incontinenței de efort aș menționa: slăbirea mușchilor perineali în urma mai multor nașteri, a nașterii unui copil cu greutate mare, a unor intervenții chirurgicale la nivelul vaginului sau uterului, atrofia mușchilor pelvieni în perioada de menopauză, ca urmare a scăderii nivelului de estrogeni prolapsul vezicii urinare etc.

Există mai multe tipuri de incontinentă urinară

Din punct de vedere medical se cunosc 6 tipuri de incontinență de urină: incontinența urinară de efort, micțiunea imperioasă, incontinența urinară mixtă, incontinența prin prea plin, incontinența funcțională și incontinența tranzitorie.

Când și la ce medic trebuie să se adresezi?

Diagnosticul de incontinență urinară îl pune pacientul care suferă de această boală. Este o maladie deranjantă, ce afectează destul de mult calitatea vieții, care chiar dacă nu se vede, se simte după mirosul specific și pacienții sunt nevoiți să recurgă la diferite trucuri (utilizarea de tampoane, cura de sete etc.) pentru a diminua efectele ei. Este o abordare absolut greșit! Persoana ce reprezintă primele semne de pierdere a urinei care poate apărea într-una din situațiile: strănut, tuse, mers, somn sau involuntar, trebuie să se adreseze medicului urolog sau ginecolog, care indică investigațiile necesare stabilirii diagnosticului și urmând să indice tratamentul corespunzător.

 
 

Se tratează incontinența urinară? Sau este o sentință?

Bineînțeles că se tratează! Și risc să mă repet, dar este foarte important ca pacientele să nu se simtă jenate de afecțiunea lor și să se adreseze la timp unui medic competent. Totodată trebuie reținut că unele metode de tratament presupun schimbări comportamentale, a atitudinii față de viață, necesitatea administrării permanente a anumitor medicamente sau efectuarea intervenției chirurgicale.

Ce presupune tratamentul medicamentos în acest caz?

Indiferent de tipul de incontinență de urină (nu și de gradul ei) terapia de primă linie este consevatorie, adică administrarea de medicamente, concomitent cu terapia comportamentală.

La ora actuală pe piața farmaceutică există numeroase produse utilizate pentru tratament, dar majoritatea lor au ca bază substanțele anticolinergice și antispastice. Alte substanțe farmaceutice pot fi antidepresivele, antibioticele în caz de prezență a infecției urinare sau cele hormonale, utilizate la femeile în perioada postclimacterică.

Dintre substanțele anticolinergice, medicamentul cu cea mai mare istorie de utilizare și perioadă de urmărire a eficacității sale este oxibutinina. Toate celelalte preparate anticolinenergice reprezintă derivate sau modificări ale oxibutininei.

Cum funcționează oxibutinina și cine poate să o utilizeze?

Oxibutinina acționează la nivelul receptorilor postganglionari muscarinici prin blocarea unui neuromediator – acetilcolina, iar ca rezultat se relaxează musculatura netedă a vezicii urinare. Prin urmare în cazul vezicii urinare, capacitatea de a reține urina între micțiuni și reduce frecvența urinării.

 

Oxibutinina este indicată pentru tratamentul incontinenței urinare imperioase (urgente) sau mixte, în cazurile incipiente a incontinenței urinare de efort, în caz de vezică urinară instabilă sau în caz de enurezis la copii cu vârsta peste 5 ani. Nu este indicată în tratamentul incontinenței urinare prin prea plin. Este contraindicată la pacienții cu glaucom, miastenie sau adenom de prostată obstructiv. Trebuie de reținut că doar medicul urolog este în măsură să aprecieze tipul de incontinență urinară și tratamentul acestei boli.

Poate fi prevenită incontinența urinară?

O metodă absolută de prevenire a incontinenței urinare nu există. În schimb se pot influența factorii care provoacă această maladie. În primul rând se recomandă măsuri de ordin general: limitarea consumului de cafeină și alcool, care sunt iritante pentru vezica urinară, renunțarea la fumat, menținerea unei greutăți corporale normale, evitarea constipației, deoarece vezica urinară este situată în spatele rectului, iar materiile fecale pot exercita o presiune crescută asupra sa, provocând pierderea de urină. Este necesar un consum adecvat de lichide, cea mai frecventă greșeală a pacienților care suferă de această afecțiune este limitarea consumului de lichide, deoarece o urină concentrată irită mult mai tare vezica urinară, crește riscul depunerii de săruri și a declanșării sau accentuării incontinenței imperioase.

Măsurile speciale constau în efectuarea regulată a exercițiilor Kegel pentru întărirea musculaturii pelviene, care controlează fluxul urinar.

Conferențiar Dr. Ion Dumbraveanu

[ sus ]